Istoria bisericească consemnează faptul că în timpul Patriarhului Proclu (jumatatea secolului al V-lea) s-a abătut o urgie asupra Constantinopolului şi clerul împreună cu poporul făceau litanii pentru înlăturarea acesteia. Atunci un copil a fost răpit din popor şi ridicat la cer unde a fost învăţat în chip tainic imnul Trisaghion, prin învăţătură îngerească. Întorcându-se copilul, tot poporul a cântat imnul şi astfel s-a curmat urgia. După aceea, această cântare a fost introdusă oficial în cultul Bisericii la Sinodul al IV-lea de la Calcedon (vezi Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica, p. 134).
Prin imnul Trisaghion, corul ceresc al îngerilor şi comunitatea credincioşilor se unesc într-o psalmodiere înflăcărată către Dumnezeu. Referitor la cântarea întreit Sfântă, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: « creştine, cu toate că eşti legat de trup şi de oase, cu mulţime de slăbiciuni, te învredniceşti împreună cu Puterile netrupeşti sa lauzi şi să preamăreşti pe Stăpânul tuturor şi Domnul. Şi în pofida slăbiciunilor personale, când eşti asaltat puternic, eşti însoţit trupeşte şi sufleteşte prin Duhul Sfânt de heruvimi în Cântarea întreit Sfântă şi împreună cu ei de slava lui Dumnezeu ».
Prin imnul Trisaghion, corul ceresc al îngerilor şi comunitatea credincioşilor se unesc într-o psalmodiere înflăcărată către Dumnezeu. Referitor la cântarea întreit Sfântă, Sfântul Ioan Gură de Aur spune: « creştine, cu toate că eşti legat de trup şi de oase, cu mulţime de slăbiciuni, te învredniceşti împreună cu Puterile netrupeşti sa lauzi şi să preamăreşti pe Stăpânul tuturor şi Domnul. Şi în pofida slăbiciunilor personale, când eşti asaltat puternic, eşti însoţit trupeşte şi sufleteşte prin Duhul Sfânt de heruvimi în Cântarea întreit Sfântă şi împreună cu ei de slava lui Dumnezeu ».
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu