Spre slava lor, chinezii creștini drept-slăvitori s-au
învrednicit să fie înainte-mergători ai nenumăraților mucenici ortodocşi din
secolul al XX-lea. Faptul că Duhul Sfânt i-a iubit şi S-a sălăşluit în ei,
dându-le putere asemenea sfinţilor mucenici din vechime să sufere dureri peste
fire, este mărturisit pentru toţi de către micul Ioan Tsi, fiul de șapte ani al
primulului preot ortodox chinez, Părintele Mitrofan.
|
Noul Mucenic Ioan Tsi (dreapta jos), alături de tatăl său, Sfântul Mitrofan, de mama sa, Sfânta Tatiana și de restul mucenicilor chinezi care au pătimit la începutul secolului al XX-lea în China, în timpul Revoltei Boxerilor.
|
În seara zilei de
10
iunie, când a fost ucis Părintele Mitrofan, Boxerii i-au spintecat lui Ioan
umerii și i-au tăiat degetele de la picioare. Logodnica fratelui său, Isaia, a
reușit să-l salveze de la moarte ascunzându-l într-o latrină. Dimineața stătea
la intrarea acesteia fără haine și încălțăminte și, când oamenii l-au întrebat
dacă îl doare, el a răspuns că nu. Copiii l-au batjocorit numindu-l èrmáozǐ,
dar el a răspuns: „Eu cred în Dumnezeu, și nu sunt èrmáozǐ.” Era obişnuit să
răspundă astfel, pentru că păgânii îi numeau întotdeauna pe creștini „ucenicii
diavolului” (cuvântul èrmáozǐ are acest înțeles). Ioan a cerut apă de la
vecini, dar aceștia nu numai că nu i-au dat, ci l-au şi alungat. Protasie Chang
și Rodion Xu, care nu fuseseră încă botezați, mărturisesc că l-au văzut pe
acest băiat cu umerii și picioarele rănite; rănile aveau trei centimetri
adâncime, dar el nu simţea nicio durere și, atunci când Boxerii l-au prins din
nou, nu i-a fost frică și a mers cu ei în pace. Unui bătrân i-a părut rău
pentru el, zicând: „Ce vină are acest băiat? E vina părinților lui că a devenit
ucenicul diavolului.” Alții râdeau de el, îl batjocoreau, sau pur și simplu
zâmbeau cu dispreț. Aşa a fost dus ca un miel la junghiere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu