Întregul univers vesteşte în toată ziua că Dumnezeu se destăinuie pe sine lumii prin zidirea lui. De la cea mai mică până la cea mai mare făurire, toate lucrurile trâmbiţează înţelepciunea, puterea, bunătatea şi dreptatea Făcătorului. Această revelaţie poate fi socotită forma obişnuită prin care Dumnezeu se dezvăluie neîncetat omului cuvântător. Pe lângă ea mai există una mai puţin obişnuită, care se săvârşeşte prin legi nemaiîntâlnite, atunci când slăbiciunea omului cere ajutorul lui Dumnezeu. Vădirea noilor principii nu le desfiinţează pe cele prezente. Ele nu sunt înfăţişate pentru a le înlocui pe cele vechi, ci pentru a ajuta zidirea suferindă şi, într-un anume fel, ca să consimtă cu rânduiala precumpănitoare. Noile principii ar fi distrugătoare numai dacă ar acţiona împotrivă, iar nu aidoma restului legilor care menţin, dezvoltă şi sporesc zidirea. De aceea, aceste legi neobişnuite nu dovedesc nimic nepotrivit şi nici nu se ciocnesc cu logica.
Mai mult, minunile nu sunt ceva nou, ci vechi. Adică, ele au luat naştere odată cu începutul zidirii. Cum Dumnezeu mai-nainte vede orice în timp, el a înţeles toate împrejurările neobişnuite şi a statornicit încă din acea vreme minunile ca o cumpănire, care ne apar nouă sub forma unor legi noi. Aceste legi au fost aşezate de atunci încoace pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu potrivit firii, la vremea cuvenită. Prin urmare, ele nu sunt nici o răsturnare de principii şi nici altceva pe care deismul să-l poată invoca cu închipuirea sa.
Hristologia, Descoperirea lui Dumnezeu către lume
Hristos a inviat! Spuneti-mi va rog daca mai este de actualitate postul de ilustrator..ma intereseaza f mult acest post, 0v-am trimis un cv pe adresa de e-mail..Va multumesc!
RăspundețiȘtergere